Produsele lactate

Produsele lactate admise sunt: laptele dulce şi acru, brânza dulce, caşul şi urda dulce, frişca, smântâna, untul, zerul (recomandate sunt cele de capră).

• Laptele trebuie consumat nefiert. Prin încălzire la temperatură mai mare de 45° C, proteinele sunt denaturate, vitaminele parţial distruse, ca şi enzimele şi bacteriile lactice.

Unele studii au arătat că laptele pasteurizat consumat excesiv poate duce la modificări care vătămează capacitatea de reproducţie şi provoacă la descendenţi modificări ale maxilarelor, poziţii defectuoase ale dinţilor, o accelerare a creşterii în lungime cu îngustarea toracelui, ca şi modificări patologice ale organelor itnerne. Toate produsele lactate din comerţ sunt pasteurizate la 80° C. Trebuie respins laptele praf şi laptele condensat, care sunt complet denaturate.

Pottenger a făcut experienţe pe 8 generaţii de pisici, cărora le-a dat carne preparată prin încălzire sau lapte pasteurizat, praf sau condensat. Au apărut modificări degenerative de la o generaţie la alta, malformaţii, parodontoză, oase lungi şi subţiri, dinţi prost aşezaţi, sterilitate, pui născuţi morţi.

La copilul mic, există o enzimă stomacală – presura – care la copilul mare şi la adult dispare, fiind înlocuită cu o enzimă pancreatică – chimotripsina. De aceea laptele se va opune digestiei amidonului, proteinelor, grăsimilor, zaharurilor, acizilor. Trebuie administrat cu prudenţă în copilărie, de la cârsta de 3 ani (când dispare presura). Este bine să fie consumat singur sub formă de brânză, iaurt sau lapte bătut. Trebuie evitate telemeaua (este sărată, făcută cu cheag), brânzeturile topite şi cele fermentate (şvaiţer, trapist, Roquefort) care pot conţine culturi de bacterii nespecifice intestinale şi pot produce disbacterii. Când ficatul funcţionează normal, laptele crud nu face nici un rău, pentru că proteinele pe care le conţine sunt asimilate uşor. Când secreţiile ficatului sunt toxice, iar bila – acidă, încep tulburările (indigestie şi constipaţie). Trebuie folosită o singură proteină o dată: nu este indicat să servim lactate în cursul unei mese care are deja alte proteine. Laptele este indicat în caz de epuizare a glandei suprarenale.

Iată câteva argumente contra consumului de lapte:

• laptele integral, neprelucrat, conţine 50% grăsimi (majoritatea saturate) şi 20% proteine. Un pahar de lapte conţine aceeaşi cantitate de colesterol ca o friptură de 100 g. Deci se consumă prea multe grăsimi, proteine în exces (peste 100 g / zi în loc de 40 g / zi). Laptele de vacă fixează atât toxinele prezente în corp, cât şi cele aduse cu alimentaţia. Produsele lactate, în cazul bolilor acute sau cronice (gripe), intreţin focarul de infecţie. Grăsimile neeliminate se absorb la nivelul intestinului subţire, trec în sânge sub forma colesterolului;
• laptele degresat conţine 2% grăsimi, dar lactoza şi proteinele greu digerabile, care formează coagulul dens, reprezintă acelaşi balast ca şi în cazul laptelui nedegresat;
• organismul pierde Ca, încercând să metabolizeze excesul de proteine adus de lapte şi derivatele sale. Aşadar, în loc să protejeze de osteoporoză, consumul zilnic de produse lactate determină demineralizarea oaselor. Laptele de vacă are 120 mg Ca/100 g, comparativ cu 33 g/100 g, cât are laptele matern. Dar laptele de vacă mai conţine 97 mg P/100 g, comparativ cu 18 mg P/100 g în cazul laptelui uman. P se combină cu Ca în traiectul digestiv şi-i blochează absorbţia. Numai alimentele cu un raport Ca/P>2/1 reprezintă o sursă de Ca. În cazul laptelui uman, Ca/P>2,35/1, în timp ce laptele de vacă are Ca/P>1,27/1<2. Laptele de vacă are 50 mg Na/100 g, faţă de 16 mg Na/100 g din laptele matern, deci se creează un exces de Na în organism;
• organismul feminin este astfel clădit încât să secrete lapte, nu să-l primească. Conţinând hormoni, dezechilibrează balanţa sistemului endocrin feminin. La bărbaţi, mai mult, acţionează ca nişte hormoni feminizanţi: diminuează calitatea spermei, determină subţierea vocii, pregătesc terenul cancerului de testicule şi de prostată;
• laptele de vacă este cu 50 % mai sărac în lactoză decât cel de mamă. Are doar valoare energetică şi de asimilare a mineralelor, ceea ce nu este suficient. Prezenţa lactozei în intestin este responsabilă de gaze şi de balonări;
• stomacul viţelului secretă un fel de cheag, necesar degradării şi coagulării laptelui care este de 100 ori mai puternic şi mai activ decât presura (cheagul copilului), iar celelalte molecule constitutive ale laptelui de vacă sunt mult mai mari decât ale laptelui matern. Este un mare efort pe care trebuie să-1 facă ficatul şi tubul digestiv pentru a degrada uriaşele molecule de origine animală. Chiar dacă diluăm cu apă laptele, situaţia nu se schimbă, căci formula biochimică rămâne aceeaşi;
• cercetări recente au pus în evidenţă prezenţa în laptele de vacă a unei molecule deosebit de toxice pentru om. Pasteurizarea laptelui distruge enzimele, iar în procesul de fabricare al anumitor brânzeturi „speciale, fine”, se adaugă conservanţi (polifosfaţi, nitriţi) periculoşi pentru sănătate. Fosfaţii inhibă absorbţia Ca, iar nitraţii blochează enzimele digestive prin transformarea lor în nitriţi (cancerigeni); • singurele produse admise obţinute din laptele de vacă sunt: untul de casă, smântâna şi iaurtul. Laptele de capră se aproprie mult de cel uman şi se poate consuma fără ţiscul îmbolnăvirii, alături de brânza de capră.
• laptele este vinovat de producerea alergiilor, deoarece în procesul de digerare a laptelui se pun în libertate 100 de alergeni. Mulţi din cei care suferă de afecţiuni legate de funcţionarea sistemului imunitar, cum ar fi astmul, artrita reumatoidă, se simt mai bine când nu mai consumă lapte. La aceasta se adaugă consumul mare de proteine;
• nici un mamifer nu consumă laptele altei specii, iar odată înţărcat, nu mai bea lapte. Laptele oricătui animal este sănătos numai pentru puii lui. Cazeina din laptele de vacă se precipită în grunji mari, care formează un coagul dens, greu penetrabil de către sucul gastric. Cazeina din laptele de femeie coagulează în flocoane mici, care, neavând tendinţa de a se uni într-o masă compactă, alcătuiesc un coagul moale şi afânat.
• Raportul proteine/lipide/glucide în laptele matern corespunde raportului mediu care se găseşte în legume şi fructe. Mustul de struguri este numit „lapte vegetal”, fiind la fel de bogat în substanţe nutritive ca şi laptele matern.
• Hormonii din laptele de vacă sunt vehicule ce transmit hipofizei viţelului informaţii specifice acestei specii. Informaţia de creştere şi dezvoltare se adresează viţelului, care la 6 luni atinge 300 kg. La copilul alimentat cu lapte de vacă, care la aceeaşi
vârstă atinge doar 7-8 kg, se perturbă mecanismele sistemului hormonal şi apar dereglări de natură fiziologică: irascibilitate, dureri de abdomen şi de cap, diaree, gaze. Organismul uman se adaptează la această situaţie, dar suferă dereglări ale altor funcţii, întinse pe toată viaţa, sau chiar ale descendenţilor. Pericolul nu-l poartă cantitatea de produse lactate absorbite, ci informaţia pe care o transmit. La înţărcarea bebeluşilor, se constată reacţii negative. Una dintre ele este colita.
• Proteinele laptelui animal (matricea care se impregnează cu săruri minerale) nu răspund constituţiei umane, având o cantitate foarte mică de oseină. Urmarea este că organismul va reţine denaturat mineralele, antrenând o demineralizare profundă. Organismul pe de o parte pierde din aceste săruri prin circuitul sanguin, datorită lipsei oseinei, iar, pe de altă parte, acumulează aceleaşi săruri (ce se găsesc din belşug în laptele de vacă) şi le depune în părţile tisulare şi organice din corp, ceea ce determină rigidizarea vaselor, arterelor şi ţesuturilor. Acestea duc la chisturi, calculi şi ciocuri de papagal.
• se recomandă înlocuirea laptelui de vacă cu lapte de capră sau lapte vegetal – lapte din germeni de cereale sau cereale înmuiate 12 h şi fierte (cu condimente ca scorţişoară, busuioc, salvie, anason, cimbru, sare etc.) + tinctură de propolis. Germenii de cereale (soia, grâu, orz, ovăz, hrişcă, mei), cam 100 g, se dau prin maşina de tocat, de 2-3 ori, se adaugă 1 linguriţă tinctură de propolis, condimente, 11 apă caldă (după preferinţă), se strecoară, se îndulceşte cu 20-40 g miere. Se poate combina cu sucuri.
Laptele din tărâţe de cereale conţine multă vitamina B. Puneţi 50 g tărâţe în săculeţ de tifon şi introduceţi-1 în apă caldă (40°). Frământaţi-l în mână 10 min. Strecuraţi lichidul în alt vas. În primul vas, puneţi 1/2 1 apă caldă şi frământaţi iarăşi săculeţul de tărâţe 10 min. Stoarceţi şi acest lichid şi amestecaţi-l cu primul. Aromatizaţi-l şi îndulciţi-l după gust.
• Brânza dulce este cea mai bogată sursă de proteine. Ea este superioară caşului şi urdei, pentru că se încheagă prin acrirea naturală a laptelui, pe când celelalte se încheagă artificial, cu cheag şi nu conţin decât o parte din proteinele din lapte. De asemenea, caşul este mai valoros decât urda, întrucât ultima este supusă la o încălzire în plus faţă de caş. Smântâna este mai valoroasă decât frişca, datorită acidului lactic şi bacteriilor lactice.
• Laptele bătut conţine mai multe bacterii lactice necesare pentru .menţinerea unei flore bacteriene normale în intestin. Prin fermentare, o parte din lactoză (zahăr din lapte) se transformă în acid lactic (gust acru). Datorită mediului acid generat de acidul lactic, proteinele nu pot putrezi, întrucât bacteriile de putrefacţie nu se pot dezvolta în mediul acid. Este mai uşor digerabil decât laptele crud (conţine lactobacilus acidophilus; acest acid lactic împiedică dezvoltarea bacteriilor de putrefacţie în intestinul gros).
• Iaurtul preparat biologic (în casă) este mai dulce şi mai sănătos decât cel din comerţ. Iaurtul este acid, dar este digerabil, asimilabil şi reface flora intestinală. S-a constatat că iaurtul ar deranja, la consum îndelungat, dezvoltarea florei intestinale.
• Zerul conţine acid orotic (vitamina BI3), care s-a dovedit de valoare în tratatarea sclerozei multiple. Când se face brânza de vaci, zerul nu trebuie aruncat.

Grăsimile

Cel mai controversat în cazul grăsimilor este colesterolul, care ajută la lubrifierea pereţilor arteriali, împiedicând erodarea lor. Este un hidrat de C de culoare galben deschis, gras, fabricat de ficat. Este prezent în sânge. Consumul excesiv de grăsimi şi ulei nu poate provoca tulburări arteriale pentru că organismul le transformă în rezervă sub formă de grăsime. Valoarea grăsimilor pentru metabolism depinde de conţinutul în acizi graşi nesaturaţi. Aceştia sunt sensibili la căldură şi lumină. Uleiul vegetal este lipsit de colesterol şi conţine acizi graşi nesaturaţi, stimulează metabolismul lipidic şi activează ficatul, scade colesterolul, se digeră uşor. Trebuie folosit cel preparat prin presare la rece, din seminţe neîncălzite (ulei de măsline, de porumb sau floarea–soarelui – în acest caz, dacă se specifică pe etichetă). Se păstrează în vase colorate. Sunt suficiente 30 g/zi.

Grăsimile animale conţin acizi graşi saturaţi (acid palmitic, stearic) şi colesterol. Sunt greu digerabile, vatămă ficatul şi bila, măresc colesterolul din sânge, favorizează depunerile de Ca şi grăsime pe vase (duc la infarct). Se asociază cu prudenţă grăsimile cu amidon, zahăr, proteine, acizi, sare, în funcţie de energia vitală. Este foarte recomandată asocierea grăsimilor cu legume verzi. Compoziţia grăsimilor este alterată atunci când sunt încălzite în prezenţa unor făinoase (gogoşi, cartofi prăjiţi etc). Acest colesterol este alterat şi provoacă arterioscleroza (întărirea sau îngustarea arterelor care-şi pierd elasticitatea), arterita (depuneri grase pe pereţii arteriali, care pot chiar bloca circulaţia sângelui), trombozele coronariene (formarea de cheag în artere care blochează fluxul sanguin către inimă) şi anevrismul (tumoră cauzată de dilatarea arterelor). în acest caz, nivelul colesterolului este mai mare decât cel normal.

Iată raportul acizi graşi polinesaturaţi/acizi graşi saturaţi (P/S), la câteva alimente -lapte: 0,06; carne: 0,21; peşte: 0,37; ouă: 0,34; unt: 0,05; margarină: 0,54; untură: 0,28; ulei: 2,71; vegetale: 1; nuci: 0,9; cereale: 0,7.

Colesterolul este de 2 tipuri, în funcţie de proteina de care este legat (lipoproteină, agentul care-l transportă în sistemul circulator): cel rău (LDL) – lipoproteină de joasă densitate – şi cel bun (HDL) – lipoproteină de înaltă densitate.

LDL este responsabilă de depunerile din artere. Furnizori de LDL: grăsimile animale şi o cantitate sporită de calorii (dulciuri, făinoase), fumatul, cofeina, medicamentele, zahărul rafinat, aditivii alimentari, stresul, poluanţii.

HDL (compusă în special din lecitină) distruge depozitele de grăsime de pe vasele sanguine şi asigură transportul a 20% din colesterolul sanguin. Ouăle conţin HDL. Uleiurile vegetale, untura de peşte, cerealele integrale, legumele (şi uscate), vitaminele PP, C, E, F reduc LDL.

Cantitatea minimă necesară de lipide este de 30-40 g. Ele furnizează organismului acizii graşi esenţiali: acidul linoleic, linolenic, arahidonic şi constituie un vehicul pentru vitaminele liposolubile: A, D, E, K.

Dintre grăsimile animale, din punct de vedere nutritiv, untul proaspăt are avantajul că furnizează lipidele sub formă emulsionată, deci cu digestibilitate crescută. Este o sursă importantă de vitamine liposolubile: A, D, E. Se recomandă să fie consumat proaspăt, neprelucrat termic.

Grăsimea de pasăre, spre deosebire de grăsimea de la mamifere (porc, vacă, oaie) conţine mai puţini acizi graşi saturaţi. Datorită acizilor graşi nesaturaţi (oleic, linoleic) prezenţi în cantitate mai mare decât în grăsimea altor specii, grăsimea de pasăre are valoare nutritivă şi digestibilitate mai bune.

Grăsimea de peşte are mulţi acizi graşi nesaturaţi care le conferă valoare nutritivă crescută şi o bună digestibilitate.

Margarina este o grăsime mixtă obţinută din amestec de grăsimi animale de calitate superioară (unt) şi ulei vegetal, la care se adaugă lapte, gălbenuş de ou, sare, caroten, arome, vitamine sintetice, conservanţi. Datorită substanţelor chimice introduse pentru a o face să semene cu untul, este mai puţin sănătoasă decât acesta.

Prin prăjire, grăsimile se descompun în compuşi chimici toxici pentru organism (de tipul monomerilor, dimerilor, polimerilor şi peroxizilor). De aceea este contraindicat acest mod de preparare a grăsimilor.

Ouăle

Gălbenuşul de ou se consumă de 2-3 ori/săptămână, ţinând cont că albumina din ou este greu digerabilă, iar albuşul reţine toxinele în rinichi. Albuşul crud poate determina unele tulburări digestive (diaree); de asemenea, prin ovidina pe care o conţine (şi care este inactivată prin tratament termic) inactivează biotina – vitamina B8 (Iulian Mincu -Alimentaţia raţională a omului sănătos). Cei sănătoşi, care vor să consume albuş, să-l fiarbă. Gălbenuşul se poate introduce 1 min. în apă clocotită. Sunt sănătoase ouăle proaspete de ţară.

Mierea

Mierea se poate combina cu fructe, proteine slabe şi cu lapte. 1 lingură miere = 60 Kcal. Este rapid asimilată (15 min.). Nu este iritantă pentru mucoasa aparatului digestiv. Conţine o substanţă – glicutil – care ajută la o mai bună folosire a zaharurilor de către muşchi. Este un bun calmant, induce somn. Este un aliment igienic, un mediu de conservare a fructelor şi vitaminelor. 45 g miere/zi acoperă nevoia în vitamine a unui adult. Conţine: Fe, Cu, Mn (miere de culoare închisă), Si, Cl, Ca, K, Na, P, Al, Mg, toate vitaminele, mai multă vitamina C decât aproape orice fruct, zarzavat sau legumă, puţină tiamină (datorită zahărului), dar este bogată în B5, B2 şi acid nicotinic. Conţine acid formic, acetic, malic, citric, succinic, aminoacizi, enzime ca: invertaza, diastaza, catalaza, inulaza. La peste 37° C, mierea îşi pierde calităţile. Este folosită în combaterea cârceilor (2 linguriţe la fiecare masă), la vindecarea de plăgi şi arsuri, tuse, în bolile de inimă, dureri artritice, atrage apa (enurezis), la măşti cosmetice, creştere în greutate şi vitalitate (200 g/zi), simplă sa în amestec cu mere rase, este calmantă.

Produsele rafinate industrial

Produsele care sunt rafinate industrial (zahăr, ciocolată, paste făinoase, pâine albă etc.) pentru a fi metabolizate sărăcesc corpul în vitamine şi săruri, iar oxidarea lor incompletă duce la o acumulare toxică de acid lactic în ţesuturi şi la tulburări metabolice, artcrioscleroză, infarct, tromboză. Alimentele modificate prin preparare au cea mai mică valoare biologică. Sunt preparate prin procese tehnologice: făina albă nu mai are vitamina B1 – indispensabilă pentru metabolism, pâinea albă, pastele făinoase, grăsimile ca margarina şi uleiul, preparatele din amidon, vitaminele sintetice şi zahărul. Acestea conţin substanţe nutritive de bază (grăsimi, hidraţi de C), dar nu şi vitamine, fermenţi, acizi graşi polinesaturaţi, substanţe aromate.

Zahărul şi pastele făinoase alterează flora intestinală şi favorizează fermentaţiile, astfel încât organele digestive bolnave nu mai suportă legume şi fructe crude.

• Referitor la zahăr, Waerland spune că dacă în sânge concentraţia lui depăşeşte 1/1000, excesul este depus în ficat sub formă insolubilă de glicogen. El decalcifică şi demineralizează organismul, produce ulcer, gastrită, diabet, constipaţie. În compot, prin diluare şi combinat cu fructele, este mai puţin dăunător.
Zahărul conţine multe glucide. Pentru metabolizarea glucidelor, este necesară multă tiamină. De aceea apare dezechilibrul tiamino-glucidic însoţit de tulburări nervoase.
• Oţetul suge fosforul din corp şi stimulează glanda tiroidă. Pe măsură ce P se epuizează, funcţia suprarenală este atenuată, pentru că P este unul din componenţii activi ai secreţiei suprarenalelor. Dacă se consumă oţet mult, apar: dureri de cap, congestii ale gâtului, expectoraţie prin mucoase, dureri cardiace, transpiraţie acidă, febră şi frisoane, puls rapid.
• Sarea (NaCl) împiedică eliminarea acidului uric, reţine apa în ţesuturi şi o dată cu ea şi substanţele reziduale toxice care ar trebui eliminate. Folosită în cantităţi mici, ridică un pic tensiunea arterială şi stimulează capsulele suprarenale, dând o stare de spirit optimistă. Este eliminată prin transpiraţie şi urină. În cantităţi mari, intră în fluxul sanguin şi este reţinută în ţesuturi – stare de hipercloremie; dacă se produce o eliminare prin transpiraţie: hipocloremie – se produce o stare de depresie (s-a distrus echilibrul izotopic al sângelui şi celulelor, cu influenţă în special asupra nervilor şi a ţesutului din creier). Dacă se absoarbe din nou sare, individul îşi regăseşte echilibrul. Asta ar explica recomandarea pentru cei care depun efort de a consuma sare în timpul căldurilor caniculare. În mod normal, se recomandă folosirea în cantităţi mici a sării de mare, care conţine 100 elemente în loc de 2 (ca în cazul NaCl) şi nu se mai produc nici dezechilibre metabolice. Omul are nevoie de 0,1 g sare/zi. Un regim lacto-vegetarian conţine 2-4 g sare. O cantitate mai mare de 3 g/zi încarcă şi oboseşte rinichii.

“Stimulente”

Tutunul este nociv în mare parte pentru că, arzând, face să se prăjească uleiurile şi gudroanele pe care le conţine, ca şi hidraţii de C din hârtia ţigărilor, producând materii grase alterate şi toxice. Fumatul face să crească concentraţia radicalilor. Aceste particule agresive oxidează LDL-ul (colesterol dăunător, spre deosebire de HDL care scoate colesterolul dăunător din pereţii vaselor de sânge şi îl transportă înapoi la ficat unde, datorită metabolismului, devine inofensiv) şi îl modifică în aşa fel, încât el să se depună mult mai uşor pe pereţii vaselor. Are loc o mutaţie a celulelor din jur, care devin punct de plecare a arteriosclerozei (calcifierea arterelor). Procesul poate fi oprit prin neutralizarea radicalilor de O2.

„Unele droguri sau băuturi, mai ales alcoolul, toate narcoticele, deci şi tutunul, conţin o materie, care, dezagregându-se, se volatilizează, o parte trecând din planul fizic în cel astral. Şi ceaiul şi cafeaua de obicei conţin aceste substanţe, (prin continutul de cofeină), dar în cantitate mai mică.
Elementele respective năvălesc prin chakre într-o direcţie contrară aceleia pe care trebuie să o urmeze în mod normal; ele distrug reţeaua atomică. Această deteriorare se produce în două moduri, după tipul persoanei şi proporţia elementelor care îi alcătuiesc corpul eteric şi astral.
În primul rând, afluxul de materie care se volatilizează arde reţeaua şi astfel suprimă bariera ridicată de natură.
În al doilea rând, aceste elemente volatile întăresc atomul, stânjenindu-i şi paralizându-i pulsaţiile, astfel încât nu mai poate conţine forma specială de prana care îl leagă în reţea. Atunci acesta se osifică (am putea spune), astfel că transmiterea dintr-o parte în alta devine absolut nesatisfăcătoare.
Aceste două tipuri de leziuni sunt uşor de recunoscut. În primul caz, apar delirium tremens, obsesia, nebunia.
În al doilea caz, care este mai frecvent, constatăm un fel de slăbire generală a calităţilor şi sentimentelor superioare, care aduce brutalitatea, animalitatea şi pierderea stăpânirii de sine. Este ştiut că persoanele care întrebuinţează narcoticele în mod excesiv, cum ar fi tutunul, alcoolul sau drogurile persistă în acest obicei şi atunci când ştiu că deranjează pe cei din jur”

“Important nu este sa dobandesti, ci sa descoperi!
Important nu este sa descoperi, ci cum descoperi!
Important nu este cum descoperi, ci ceea  ce descoperirea modifica in interiorul tau!
Important nu este ce se modifica in interiorul tau,
ci ceea ce se modifica in ceilalti prin faptul ca ceva s-a modificat in interiorul tau!”

“Make a friend, meet their friends” – Don Failla

“Follow Your Bliss, and The Universe Will Open Doors for You where there were only walls.”… – Joseph Campbell

“Take the First Step in Faith. You don’t have to see the whole staircase, just take the FirstStep.”… -Martin Luther King
“Logic will get you from A to B. Imagination will take you everywhere.”… – Albert Einstein